SUSPINURI IPOCRITURI

| 0 comments

Marin Moraru

Purtăm cu noi blestemul inaintașilor noștri. Al părinților. Brâncuși nu a fost al lor, pentru că l-au lăsat să plece, l-au trădat, au acceptat înjosirea lui de către sistem. De-asta Brâncuși nu va fi niciodată al vostru, oricât l-ați striga și revendica. Atâta timp cât n-a fost, până în campania de CUMINȚIRE, nu va fi vreodată. Înțelegeți asta, lăsați locul copiilor voștri, poate vor găsi puterea pe care voi n-ați avut-o!

La fel Moraru, nu este al vostru. Și nici nu a murit. Și nici maestru nu este. Ori oare nu știați că Cezarii nu mor? Ori oare nu știați că bufonii regelui nu pot sfârși maeștri?

Marin Moraru nu a fost antrenor la Steaua, el a fost bufonul regelui și a avut cea mai grea meserie a lumii, la fel ca Mălăele, Caragiu, Pellea și alții asemeni lor. Zâmbind, jucând la nesfârșit cartea nebuniei asumate, spunând întotdeauna adevărul în față, însuși regelui. Aceștia au fost ei. Dar au devenit Cezari atunci când au ieșit din viață. Au fost căutați de toți aceia care nu au înțeles valoarea lor la timp, dar mereu târziu.

Așadar, oameni buni, plecați-vă fruntea în fața lor și lăsați-i să dăinuie în respectul fin pe care masele nu îl vor înțelege niciodată. Piatra lor de mormânt va fi mereu frântă, ca semn al misiunii nesfârșite și neterminate.

Leave a Reply

Required fields are marked *.