Jumătate de zi de Summer Well şi câteva impresii

| 0 comments

DSC04043-w1200-h1200

Retailerii cred că sunt cei mai fericiţi datorită ediţiei 2014 Summer Well. Tenişii converse, vans (şi alte branduri mai mult sau mai puţin cunoscute) au stoc epuizat, ghiozdanele old school din bazaruri s-au vândut ca pâinea caldă şi nu mai zic de vopseaua (sper că de păr) în toate culorile. Asta, la prima vedere.

This slideshow requires JavaScript.

Anul trecut v-am povestit cu drag despre oamenii de acolo, am făcut multe fotografii în care am surprins micile sau marile lor eforturi vestimentare, muzica a fost ok, atmosfera s-a transmis frumos, locaţia specială, aerisit. Buuuun! Ah, era să uit “bucata” deranjantă de anul trecut: AUTOBUZELE (vă aduc aminte, autobuze pline la plecare, dacă aveai noroc urcai în al treilea şi… enjoy the ride)! Ieri, am fost cu maşina – lux (mulţumesc prietenilor).

Summer Well 2014 a venit cu un line-up extrem de atractiv, cu artişti care au spus/vor spune pentru prima oară pe o scenă – Hello, Bucharest! -, dar care cuprinde şi trupe care ne-au mai vizitat şi pe care le iubim mult (John Newman, Bastille, Tom Odell, Placebo). Line-up-ul a fost, clar, magnetul care a strâns acolo mii de oameni şi care a vândut toate biletele.

This slideshow requires JavaScript.

Am ajuns la festival cu puţin timp înainte să urce pe scenă artistul britanic John Newman, aşa că vă povestesc ce am văzut/simţit în orele astea, nu ştiu dacă înainte lucrurile s-au derulat diferit.

Ameţitor de multă lume – şi nu numai eu am tras concluzia că media de vârstă era cam scăzută. Am reuşit să găsim un colţ relativ aproape de scenă, unde, la maxim 1 minut şi jumătate eram nevoiţi să facem un joc al picioarelor de stânga, dreapta, faţă, spate (fără a fi vorba de dans) pentru a lăsa pe cineva să treacă (nici ei nu cred că ştiau unde vor să ajungă). Ei bine, comportându-ne în felul ăsta, nu prea ne putem bucura de concert (că bănuiesc că de aceea ne aflam acolo) şi nici pe alţii nu-i lăsăm. Cred că ar trebui să existe reguli legate de comportament la astfel de evenimente. Tot aglomeraţia a umplut şi zona de food, unde erau cozi considerabile – deloc plăcut.

În jurul meu am văzut prea puţini oameni care se bucurau cu adevărat, care simţeau muzica, aşadar, atmosfera aş descrie-o cam… transparentă. Eu tocmai pentru atmosfera unui concert live merg la astfel de evenimente, pentru energia hrănitoare pe care o primeşti pe acolo, pentru starea de bine pe care o iei cu tine acasă, când totul se termină. Interacţiunea artiştilor cu publicul şi viceversa e extrem de importantă, iar dacă asta nu e, nimic nu e…

This slideshow requires JavaScript.

În concluzie, prefer o ediţie ca precedenta, unde line-up-ul nu ţipă “ce tare o să fie!”, dar pleci cu bateriile încărcate. Nu sunt dezamăgită, mai merg şi astăzi (poate oamenii au mai învăţat ceva de ieri până azi) şi propun o ediţie viitoare ca un mixt din cele două.

Cheers!

DSC04024-w1200-h1200

Leave a Reply

Required fields are marked *.