Dorește-ți să ajungi în Vama Veche și o să te invite trupa Vama dacă ești #spiritliber

| 2 Comments

13775614_10153855864987428_5326580593933447788_n

De la mine sau de la alții, probabil ați aflat deja ce s-a întâmplat vineri seara, pe final de concert Vama, în Fabrica. Foarte pe scurt, formația și fanii prezenți la concert au plecat la mare, evident, în Vama Veche. De ce? Să se bucure și marea de jumătate de concert.

Lucky me, mă aflam printre ei. Și să vă spun de ce pentru mine a fost altfel decât pentru ceilalți.

Când îți dorești ceva…

Chiar se împlinește.

Din motive financiare ce nu m-au putut trimite rapid la mare, până vineri, am “păcălit” ideea de vacanță, de mare, de Vama Veche cu ce s-a putut. Câteva zile la ai mei la curte în Snagov, o zi la piscină și la pas prin parcurile din București. Nu aș zice că m-am consolat cu ideea că nu voi ajunge vara asta Acolo, dar n-am vrut să forțez nimic și am continuat să-mi doresc.

Joi, cu o zi înainte de concert, mi-a apărut pe Facebook un concurs, organizat de Irina. Cum că dacă scrii acolo un comentariu cu numele piesei favorite cântată de băieți, poate butoanele de la random te extrag pe tine, deci te duci la concert. Ah, și postase ea acolo video-ul ăsta, care m-a făcut cam curioasă.

 

M-am înscris frumos și până la extragere am și uitat că participasem. Până am fost tag-uită de Irina într-un comentariu ce mă anunța câștigătoare. Deci, eu (cu cine mai vreau) merg la concert!

O chestie mișto nu vine niciodată singură

Tocmai de aceea am zis la început că pentru mine a fost altfel și a fost să fie. Câștigi un bilet pe facebook și, mai mult decât atât, ajungi să-l câștigi tu la a doua extragere, căci primul câștigător nu mai putea ajunge. Cât de tare?!

Invitație dublă, deci am invitat o prietenă. Întrebarea zilei era – la ce oră mergem? Era întrebarea zilei pentru că oamenii insistau că trebuie să fim la 21:00 fix fix. Și cum niciun concert nu începe la fix, am stabilit cu prietena mea să mergem la 21:30. “Punctuală” de fel, eu am ajuns pe la 22:20, cu vreo cinci minute înainte să se întâmple asta:

Tudor Chirilă s-a oprit la jumătatea piesei „Vara asta” și a început o discuție cu fanii, pe tema spiritului liber din fiecare dintre noi. Îl ai sau nu? Ai face sau nu ai face o nebunie, cum ar fi să pleci în Vama Veche când ți s-a pus pata, când ți s-a născut ideea? Bă, chiar ai face-o? Sau te gândești că mâine ai treabă, că mai bine nu…? Publicul țopăia strigând cu toată puterea: DAAA! „Și dacă vă spun că în parcarea de la parcul Carol vă așteaptă trei autocare care vă vor duce la mare?” Același răspuns clar: DAAA!

 

Ajungând ultimele, eu și prietena mea eram aproape la ieșire. Am zis: Hai spre parc! Dar nimeni nu pleca încă, iar Tudor tot vorbea despre ce urmează. Am reușit să mai aud doar că sunt doar 150 de locuri.

Cred că nimeni nu credea cu adevărat. Eu am crezut și, cu riscul de a rata ceva poate important din ce zicea, am plecat cu Georgiana spre parc, uitându-ne în spate și așteptând să vedem lumea cum vine în fugă. Nu venea nimeni. Eram aproape de parcare. Ne-am mai uitat o dată. Da, veneau exact cum îmi imaginam!

Hai cu noi în VAMĂ!

La autocare, ne așteptau oamenii de la Pepsi, ne-am ocupat locurile și eram amorțite de bucurie și ce simțăminte mai erau pe acolo. De fapt, toată lumea era la fel. Și chiar plecam. Și chiar urma să ajung în Vamă. Și bonus – Chirilă și formația aveau locuri rezervate la noi în autocar. Am plecat, am călătorit cu gura până la urechi, cu prea multă adrenalină încât să pot închide ochii și cu melodiile Vama pe fundal, căci Chirilă n-a stat degeaba și ne-a înCÂNTAT.

 

Cred că pe la 3:00 (cine mai știe cu exactitate?!) eram în Vamă. Eram Acolo unde am vrut atât de mult să fiu. A urmat o tură regulamentară de Vamă, o shaorma de la La Canapele (că plecasem nemâncată la concert) și iar Vama, atât cât am mai prins din concert, chiar înainte de răsărit.

Pentru mine, a fost un concert de 10 minute ce a durat o noapte întreagă. Cel mai frumos de până acum.

13726643_10153854630452428_5098420457950052054_n

13731489_10153855864937428_2455652207170610331_n

Mesajul meu pentru toți cei implicați în nebunia asta frumoasă este acesta:

A fost inedit, spontan, ne-a prins în teniși sau în sandale, fără costume de baie, sceptici, mirați, pe final de concert. Apoi ne-a forțat cu entuziasm la cel mai rapid jogging din viața noastră și ce-a ramas sunt amintiri păstrate in #spiritliber. Mulțumim că faceți oamenii bucuroși, e atât de simplu!

Iar întrebarea pentru voi (și mi-ar plăcea tare să-mi răspundeți, pentru că v-aș declanșa o emoție frumoasă) este:

Ce amintire asemănătoare aveți? Ce v-ați dorit mult și, într-un final neașteptat, chiar s-a îndeplinit?

13662419_10153860344682428_1430683689_o

2 Comments

  1. Hey Miky!
    Ceva asemanator mi s-a inatmplat si mie!
    Aveam biletul cumparat pentru UNTOLD, dar din pacate a ramas la cineva care a refuzat sa mi-l mai inapoieze si din motive financiare, nu imi mai puteam cumpara altul.
    Atat de mult mi-am dorit sa ajung la acest festival, incat am primit gratuit atat un bilet, cat si cazare.
    Deci, se pare ca daca iti doresti ceva din tot sufletul, pana la urma ti se implineste :)!

Leave a Reply

Required fields are marked *.