dor de LIMITLESS TOTAL BODY MAKEOVER

| 0 comments

echipa limitless

Huh, greu! Da, da, greu în prima zi după 3 luni de absență de la antrenamentele Limitless Total Body Makeover. 

Îmi spuneam în aprilie că a fost suficient pentru mine. Că am fost destul în program. Că organismul meu nu mai poate. Că pot să susțin exercițiile din program singură, la sală sau oriunde. Mhm, da, și îmi mai spuneam că am ajuns la o formă fizică pe care mi-o doream. Și că nu mai am nevoie de altceva decât de menținere.

IMG_2049Eheheee, dar m-am cam păcălit pe mine. Nu, nu ajunsesem la forma fizică pe care o visam (nu, greșesc, nu visam la nimic. Nu știam ce înseamnă să fi slab sau cum arăt eu slabă. Sau cum să mă comport cu mine. Visam, dar nu știam cât de bine arată realitatea). Nu, nu mi-au fost de ajuns cele 13 luni de antrenament pe care antrenorul meu, Valentin Vasile și echipa lui minunată mi le-au oferit gratuit. Și, nu, în niciun caz nu aveam cum să susțin singură un astfel de antrenament atât de intens și provocator.Când ești singur renunți când simți că nu mai poți. La Limitless spui “hai, încă una! Știu ca poți!”. Când ești singur în sală ești doar tu și cu muzica ta în urechi. La Limitless e ritmul muzicii care îți saltă inima din piept și gândurile le evaporă. Când ești singur mintea ta spune “hai, știu că poți”. La Limitless sunt doi oameni minunați care lucrează cot la cot cu tine și nu te lasă să cedezi. Nu! Orice s-ar întâmpla. Și la sală, oricât de multă lume ar fi, niciodată, dar niciodată nu vei găsi spiritul acela de echipă, care deși nu are timp să își transmită o vorbă, comunică atât de bine din priviri și prin fiecare por. Da, la unison!

Am început capitolul al doilea al aventurii mele Limitless, dar de data asta cu un background sportiv, cu mult mai multă determinare (pentru că am testat pe propria piele că orice este posibil și chiar există minuni, chiar dacă muncești pentru ele cu fiecare fibră, cu fiecare picătură de sudoare). M-am întors aici cu același număr de kilograme cu care am încheiat în aprilie programul, ceea ce înseamnă că m-am menținut chiar și cu mersul doar la sală regulat (sau poate nu mereu atât de regulat).

Îmi era dor. Pur și simplu dor. De echipa Limitless, de oamenii comunității Limitless, de toate poveștile frumoase scrise (nu întotdeauna pe hârtie) cu fiecare respirație și fiecare “hai! nu ceda!”. Și, da, recunosc ca am regăsit exact ce îmi lipsea. Pasiunea parcă este tot mai mare, oamenii vor tot mai mult, intensitatea exercițiilor tot mai provocatoare, iar muzica din ce în ce mai antrenantă. Mda, o adevărată explozie de lucruri frumoase pe care, dacă le-aș putea materializa, le-aș agăța pe tavan și aș zâmbi în fiecare dimineață când le-aș vedea. Dar așa le port în suflet și spun “mulțumesc”.

Cum am ajuns să îmi doresc să fiu din nou aici? Ei bine, cochetam cu gândul acesta de prin iunie, dar decizia finală am luat-o după ce m-am întâlnit într-o seară, la umbra unei terase retrase cu Geanina, unul dintre cele mai frumoase suflete ale echipei Limitless. Nu a încercat nicio clipă să îmi spună să revin, dar văzând pasiunea cu care vorbea, mi-am amintit ce însemna să fi acolo. Și, da, am hotărât că e momentul meu! Să nu vă gândiți vreo clipă că nu am luat în considerare aspectele financiare, care nu sunt dintre cele mai plăcute, dar m-am gândit (și mă gândesc în continuare) că “investiția” aceasta este în mine: în mintea mea, în sufletul meu, în alimentația mea și, mai mult, în corpul meu. Și am zis “merită!”IMG_2044

Ieri am avut primul antrenament. Nu vreți să știți ce emoții am avut. Abia acum îmi explic de ce cu o noapte în urmă nu am reușit să închid un ochi. Mă gândeam că nu voi putea să susțin un antrenament la grupa de Performers. Că e prea mult pentru mine, din prima. Că mă voi dezamăgi pe mine, pe antrenori și pe toți oamenii frumoși cu care am lucrat în studio. Am pășit cu inima cât un purice, dar o dată ce a pornit muzica…nu m-am mai gândit la nimic. M-am concentrat pe tot ce aveam de făcut și deși picioarele mi s-au blocat pur și simplu la un moment dat, nu am renunțat. Am zis “pot! sunt capabilă să fac tot ceea ce îmi propun! eu pot!” Și am reușit. deși după antrenament abia am reușit să merg până la mașină. M-am simțit mi-nu-nat. E un sentiment ce nu poate fi descris în cuvinte. Abia aștept următoarele antrenamente și sunt sigură că rezultatele vor fi pe măsură.

Dream on,

Andra

 

Leave a Reply

Required fields are marked *.