Am să…

| 0 comments

grim_do_it

 

M-a invitat să vin pe Dalar.ro de vreme bună. Subtil. Voalat. Nuanțat. Eu, nimic. Sau, mai exact, am răspuns cu celebrul ”Daaaa, am să…”. Accept că putea să îmi fure acel ”Bine, fie!” pe care obișnuiesc să-l folosesc în circumstanțe similare cu cea în care se găsea ea și să-și vadă liniștită de proiectul său. Dar, nu. Încăpățânată. A făcut ce a făcut și a găsit cheița cu care să torsioneze resortul care mă pune în mișcare. Și iată-mă! Încep. Și am să vorbesc, culmea, tocmai despre acest ”Am să…”, un subiect la care, evident, am meditat în ultima vreme. Cu atât mai mult cu cât, dacă tot este online, am să-l pot reciti de fiecare dată când o să mai am tentația să folosesc această sintagmă.

”Când vine vremea să mănânci corect și să începi să faci exerciții, nu există am să fac mâine. Mâine este boala”

V.L. Allineare

Credeți că acest citat este valabil doar în ceea ce privește corpul? Nicidecum. Obișnuim să spunem ”Am să…”. Sau popularul ”O să…”. Mai mult, în marea majoritate a cazurilor, acțiunea din propoziția sau fraza care începe cu ”Am să…” nu este însoțită de un termen la care ea se va produce. Și rămâne o vorbă-n vânt. Care, mai grav, de cele mai multe ori, nu este rostită pentru noi, ci se vrea o promisiune, un angajament.

giphy

Mai devreme sau mai târziu, ne costă. Pentru că nimic nu are termen de valabilitate nelimitat. Timpul se scurge implacabil și ajungem să ne dăm seama că fie și dacă ne-am dori să trecem la acțiune, nu mai este posibil. Cu consecințele de rigoare. Indiferent de gravitatea acestora, un lucru este cert. Am pierdut!
Important este să nu fie războiul, ci doar o bătălie. Primul pas este acela de a avea un termen pentru acțiunea pe care ”Am să…”. Al doilea, ca el să fie cât mai apropiat posibil de momentul în care îl propunem. Și, nu în ultimul rând, să-l respectăm. Și să facem! Pentru că altfel totul se transformă într-un ”Am să…” cu conotații de perpetuu mobile.

Leave a Reply

Required fields are marked *.